Bine ai venit la bord, X!

În călătoria ta către… ajungi în aeroport cu cel puțin o oră înainte de ora scrisă pe biletele de avion. Asemeni ție, echipajul cu care vei avea să zbori, alcătuit din PF (abrevierea de la Pilot Flying) și PM (Pilot Monitoring), alături de însoțitorii de bord, ajunge în aeroport cu 90-120 de minute în avans. S-ar putea să vă intersectați și prin aeroport!

De unde PF și PM? Ei bine, așa cum spune numele, unul dintre piloți se ocupă de pilotaj, iar celălalt de comunicații și de monitorizarea aparatelor – indiferent că este pilot comandant sau copilot.

În timp ce tu efectuezi formalitățile de Security, aceștia, alături de însoțitorii de bord, desfășoară un briefing în care se pun la punct cu informațiile privind zborul și informările meteo de pe drum și de la destinație.

Cu 40 de minute înainte de ora programată pentru decolare, aceștia trec printr-un punct de securitate asemănător cu cel prin care ai trecut și tu, însă cu o poartă de acces separată. Ajuns la avion, echipajul desfășoară ultimele pregătiri, cum ar fi încărcarea hărților pentru navigare, calcului vitezelor necesare decolării și zborului, în funcție de numărul de pasageri, de greutatea bagajelor din cală și de condițiile meteo. Totodată, ei efectuează și un walk-around în jurul avionului, o inspecție vizuală care o suplimentează pe cea a personalului tehnic.

Când vei ajunge în sala de îmbarcare va trebui să faci check in-ul la poartă pentru a-ți confirma locul în aeronavă. Dacă ai această oportunitate, urmărește avioanele pe fereastră. Îmbacarea va avea loc cu aproximativ 30 de minute înainte de ora plecării. Acordă-ți timp pentru a te relaxa sau a răsfoi o revistă.

După ce îți este verificat boarding pass-ul, este demarată procedura de îmbarcare. De regulă, aceasta se întâmplă printr-un „tub” aflat în capătul zonei de îmbarcare, însă ai la fel de multe șanse de a lua un autobuz către avion, ceea ce ar trebui să îți fie prilej de bucurie. Ai astfel ocazia de a admira aeronavele de pe platformă și, cu puțin noroc dacă ești rapid, să îți faci un selfie cu aeronava cu care urmează să zbori.

boarding aeroport

avioane-aeroport-boarding

Odată ce urci în avion și îți găsești locul notat pe bilet, îți așezi bagajul în lăcașul dedicat, de deasupra scaunului. Ce bine că ai un loc la geam, fix în dreptul aripilor, cea mai stabilă parte a aeronavei, cu cele mai frumoase priveliști.  Dacă ai fi avut loc în partea din spate, turbulențele s-ar fi resimțit mai bine.

Este recomandat să le precizezi însoțitorilor de zbor că uneori te sperie călătoriile aeriene și poți întreba chiar și dacă poți face cunostință cu piloții. Acest lucru este important deoarece te poate face să te simți mai relaxat.

Vizitarea piloților

În ciuda evenimentelor petrecute pe 9/11, multe companii aeriene permit pasagerilor să viziteze piloții. Acest lucru îi bucură, o știu și însoțitorii de zbor. Ai fi probabil surprins să constați cât de receptivi pot fi piloții, văzându-te intrând în cockpit. Această meserie te poate face să te simți singur câteodată, petrecând ore întregi închis într-un spațiu de dimensiunea unui dulap mic. Dar, ține minte, aceste vizite pot fi făcute doar la sol, nu și în timpul zborului.

Piloților le place să arate și să explice aparatele de măsurat, luminile și diferitele dispozitive de la bord. Așa că nu trebuie să ai rețineri în a iniția un dialog cu ei. Sunt oameni normali, cu familii normale. Pune întrebări, menționează faptul că ești anxios. Ei te vor înțelege și te vor încuraja. Încrederea piloților e molipsitoare. Vei avea un prieten la bordul aeronavei căruia îi pasă de tine.

loc in dreptul aripii avion

După ce toți călătorii sunt așezați la locurile lor, echipajul de cabină efectuează o demonstrație de safety, prin care arată cum se folosesc centurile de siguranță, măștile de oxigen, vestele de salvare și unde sunt ieșirile de siguranță.

Poate acum ți se va părea intuitivă această prezentare, dar chiar și în banala situație a unei depresurizări se poate instala panica și poți uita chiar și cum să îți pui masca de oxigen corect. Au fost cazuri! Așa că lasă deoparte mesajele, check-in-ul sau alte activități desfășurate pe smartphone și fii atent/atentă la însoțitorii de bord!

Însoțitorii de bord sunt, înainte de toate, responsabili cu securitatea de la bordul aeronavelor, și nu „ospătari ai aerului”, cum sunt popular considerați. În general, există câte un însoțitor de bord pentru fiecare ieșire de urgență cu care este echipat avionul.

Familiarizează-te cu ceea ce e în jurul tău. Uită-te la dispozitivele pe care le ai deasupra capului. Probabil vei observa un întrerupător pentru lumină, o duză de aer condiționat și un buton pentru apelarea însoțitorilor de zbor. Dacă simți nevoia să apelezi la acesta din urmă pe parcursul zborului, nu abuza, totuși, pentru a nu irita personalul.

Luminile avionului încep să pâlpâie. Vei simți că aeronava se mișcă. Cu spatele! Se aud sunete ciudate!

Piloții comută alimentarea avionului cu energie electrică, de pe generatorul de la sol, care l-a alimentat în timpul pregătiri și îmbarcărilor, pe cel de la bord. În acest moment, luminile din cabină pâlpâie câteva secunde, din cauza schimbărilor de tensiune, dar nu este un motiv de panică. Afară, un remorcher împinge avionul de la poarta de îmbarcare, către calea de rulare.

Ascultă cum se aude pornirea motoarelor:

După acest moment, vei începe să simți cum avionul se mișcă sub forța propriilor motoare. Chiar dacă totul se întâmplă cu viteză mică, aparatul de zbor trepidează “îngrijorător”. De cele mai multe ori însă, rulajul este cel mai inconfortabil moment al zborului, fiind mai zgomotos și mai inconfortabil decât multe dintre turbulențele pe care le vei experimenta vreodată în aer.

manevre aeroport push back

Echipajul de cabină verifică încă o dată faptul că toată lumea are centura de siguranță fixată, iar ușile de la bagaje sunt închise corespunzător.

Se aude un ding-dong.

Este semnalul prin care piloții le anunță decolarea însoțitorilor de bord, pentru a își ocupa locurile. Avionul se axează pentru decolare. Te uiți pe geam și vezi cum din geamuri ies niște sisteme ciudate. Acestea sunt menite să facă decolarea, cât și aterizarea mai sigure, prin mărirea portanței în momentele critice ale zborului.

flapsuri-decolare

Motoarele sunt din ce în ce mai zgomotoase. Pe geam Pâmântul se îndepărtează. Simți cum ești lipit de spătarul scaunului, apoi o senzație inconfortabilă de cădere în gol…

Ascultă cum se aude o decolare: 

Ce se întâmplă?

Ai fost împins de scaun de Gravitatea mărită, adică creșterea înclinației din timpul decolării, cumulată cu accelerația mai mare. Ca și tine, și piloții au experimentat această senzație, însă ei au anticipat-o, fiind la manșă.

Imediat după decolare, când avionul a trecut de înălțimea de siguranță, piloții ridică trenul de aterizare. Momentul este acompaniat de un ușor tremur al avionului, dar și de un zgomot specific. Nu este însă un motiv de panică, ci mai degrabă unul de bucurie: sistemele funcționează, avionul este în urcare, zborul continuă.

avion-retrage-trenul-de-aterizare

La fel și neliniștea ta. Tocmai ai simțit o cădere în gol. Ceea ce însă este firesc: omul este făcut să funcționeze pe Pământ, simțurile tale nu știu la ce să se aștepte în aer. Ceea ce tocmai ai simțit este schimbarea setărilor de motor, de la puterea maximă, din timpul decolării, la una mai mică, necesară unei urcări line. Corpul tău nu este însă obișnuit cu senzația, așa că vei asocia decelerarea cu o cădere în gol.

Un zgomot lung, de mecanisme hidraulice, se aude în cabină. Pe geam observi că sunt retrase flapsurile, acele dispozitive pe care, înainte de a decola, le-ai văzut cum se extind.

Ascultă cum se aud flapsurile:

Câteva minute de zbor mai târziu, se aude, încă o dată, ding-dong-ul dinaintea decolării. Avionul a ajuns la înălțimea de croazieră. Pasagerii pot decupla centurile de siguranță, dar tu o păstrezi cuplată. Ești unul dintre cei care urăsc nu doar decolarea și aterizarea, ci și zborul la atitudinea de croazieră. Te înspăimântă gândul că avionul va cădea în gol, incontrolabil…

cum imi controlez emotiile frica de zbor

În timp ce însoțitoarele de bord apar pe culoar cu băuturi și gustări, în cabină piloții monitorizează instrumentele de bord și mențin legătura radio cu traficul aerian al țărilor peste care zboară, dar și cu alte aeronave. Totodată, cu ajutorul tehnicii din dotare, ei supraveghează condițiile meteo, evaluând scenariile în care sunt nevoiți să devieze de la traiect, tocmai pentru a ocoli fenomenele meteo care ar putea da neliniști celor de la bord, în special ție.

Comandantul anunță în boxe că avionul se află la altitudinea de 11.000 de metri și se deplasează cu 800 de kilometri pe oră. Afară sunt -60 de grade Celsius, iar pe fereastră, sub avion, s-a așternut o mare de alb pufos.

Imaginea te fascinează și te întrebi: Cum zboară avionul? Ce face posibilă toată performanța pe care a spus-o comandantul în boxe?

Ai spune că datorită motoarelor, însă ele sunt doar un mijloc. În timp ce stăm pe Pământ, ne confruntăm cu Gravitația. Ea ne conferă greutatea. Pe măsură ce mergem sau alergăm, ne folosim mușchii pentru a produce o forță de tracțiune. Aceasta este însă imediat contracarată de rezistența la înaintare, adică vântul care ne șuieră pe lângă urechi și ne face părul să fluture.

Un singur element lipsește însă. Portanța. Este singura forță pe care omul nu o poate resimți decât cu ajutorul mașinăriilor, a aparatelor de zbor.

Ba nu! Ai scos vreodată mâna pe geamul mașinii, când circulai cu viteză? Între mâna ta scoasă pe geam și bucata mare de metal (avionul), singurele diferențe sunt Greutatea și Rezistența la înaintare întâmpinată. Pentru a se ridica de la sol, este necesar ca Portanța să fie mai mare sau în echilibru cu greutatea.

Ce este Portanța?

cum zboara avionul

Atunci când aripile avionului sau mâna scoasă pe geamul mașinii înaintează, lovesc aerul și îl despică în două. Forma unei aripi face ca aerul să circule mai repede pe deasupra decât pe dedesubt. Acest lucru determină o presiune ridicată în partea de jos a aripii, iar deasupra una scăzută, dar și o forță de aspirație.

Prin urmare, aripile sunt cele care mențin avionul în aer, nu motoarele. Ele sunt doar un mijloc care îi conferă vitezele necesare deplasării prin aer. Atâta timp cât un avion (sau orice altă ființă/obiect zburător) înaintează, aripile produc portanță. Chiar și când coboară, fără forță de tracțiune! Un avion de pasageri încărcat poate plana aproximativ 160 de kilometri, de la altitudinea de croazieră, fără puterea unui motor!

Care motoare sunt mai sigure? Cele cu elice, sau cele cu reacție?

Ambele sunt la fel de sigure, diferența dintre ele fiind văzută în viteza de croazieră a avionului și în performanțele de transport, încărcătură.

Motoarele sunt sigure! Sunt inspectate zilnic de mecanici, ingineri, piloți înainte de fiecare zbor.

mecanici inspectie aeronava

Zborul la atitudinea de croazieră este cel mai sigur: Aripa unui avion este proiectată să asigure o portanță optimă la viteza de croazieră, de circa 800 de km/h (în funcție de avion, de încărcătură și de condițiile atmosferice – aceasta poate să difere).

Cum rămâne cu decolarea și cu aterizarea, când vitezele sunt mai mici? Cum se obține portanța necesară desprinderii și urcării în altitudine?

Amintește-ți de flapsurile pe care le-ai văzut pe geam. Acestea sunt folosite pentru a crește temporar dimensiunea aripilor, pentru a asigura forța necesară ascensiunii sau a menținerii în aer. Flapsurile au mai multe trepte, pe care piloții le setează în funcție de greutatea aparatului de zbor, dar și a condițiilor meteo și a lungimii pistei.

În funcție de locul din avion, este posibil să se audă sunetul mecanismelor hidraulice care acționează asupra flapsurilor, ba chiar să fie resimțite vibrații. Este însă ceva normal, ba chiar ar trebui să îți dea un motiv de liniște, din faptul că sistemele funcționează.

Și dacă se strică flapsurile?

După cum spuneam, acestea sunt acționate hidraulic și este evident că și mecanismele mai pot da rateuri. În Aviație însă, totul este dublat, existând un plan B. În cazul flapsurilor, acestea pot fi acționate și electric.

Se poate ateriza însă și fără. Există proceduri pe care piloții le exersează periodic, pe simulator, iar decolarea și aterizarea fără flapsuri sunt unele dintre cele mai simulate cazuri speciale.

Dar motoarele?

Cedarea unui motor sau a motoarelor este un alt caz special simulat intens de piloți, atât în timpul școlii, cât și la fiecare 6 luni. Zborul cu tracțiune asimetrică este poate una dintre cele mai exersate situații de urgență, la fel ca cel fără flapsuri sau chiar fără trenul de aterizare.

În cazul unul sau mai multe cedează în timpul decolării, piloții au două variante: desprinderea sau oprirea. Decizia este luată în funcție de viteza la care avionul se află în momentul respectiv, cât și poziția de pe pistă. Astfel, uneori poate fi mai sigură desprinderea și efectuarea unui tur de pistă cu motorul/motoarele rămase, decât oprirea.

Dacă defecțiunea survine în timpul zborului, la altitudinea de croazieră, călătoria poate continua fără probleme până la destinație.

Mai trebuie știut faptul că, pentru orice situație specială, piloții nu au bifate în planul de zbor doar aeroportul de plecare și pe cel de destinație, ci și alte câteva, de back-up, pe traseu. Astfel, orice s-ar întâmpla, din orice punct de pe parcursul zborului, avionul ar trebui să planeze în siguranță și să aterizeze pe unul dintre acestea.

Cum poate fi zborul influențat de condițiile meteo?

cum poate fi zborul influentat de conditiile meteo

Avionul în care zbori spre >>>> a ajuns de minute bune la înălțimea de croazieră. Unii dintre pasagerii cu frică de zbor sunt mai linistiți în această etapă. Marea majoritate a lor însă, ca și tine dealtfel, nu. Te sperie chiar și cea mai mică scuturătură, fulgerele pe care le vezi pe geam te înspăimântă, iar norii negri care amenință prin hublourile aeronavei te fac să vrei să dai timpul pe fast-forward, să ajungi mai repede la destinație.

Ar trebui să știi că zborul unui avion nu este influențat doar de pregătirea piloților sau de starea aparatului. De fapt, acestea sunt singurele lucruri care pot fi controlate. Neprevăzutul vine din aspectele meteorologice pe care zborul tău le poate întâlni pe parcurs, de la turbulențe, până la fenomenele meteo precum ploaia, vântul, ceața, furtunile cu fulgere.

Cu toate că piloții sunt bine informați cu privire la fenomenele meteo (pentru a putea să își ia precauții și să evite situațiile inconfortabile), încă dinainte ca tu și ceilalți pasageri să vă îmbarcați, este bine să știi cât și cum pot acestea să influențeze zborul.

Care este, deci, cel mai defavorabil tip de vreme pentru zbor? Trebuie să ne facem griji pentru toate acestea?

“Golurile de aer”/Turbulențele **********

Fără îndoială, turbulențele sunt unul dintre cei mai comuni factori ai fricii de zbor. Îți mai amintești drumul până la aeroport? Câte gropi ai ocolit cu mașina și câte „ai luat”? Ei bine, așa cum tu ai avut parte de porțiuni de drum dificile, și piloții se așteaptă să aibă parte de turbulențe. La fiecare cursă aeriană. Ele sunt o parte a zborului. Turbulențele sunt inconfortabile, dar nu periculoase!

E normal să te preocupe turbulențele, nu ești singurul în această situație. Încearcă să așezi un pahar de apă pe măsuța din fața ta. Urmărește ce se întâmplă. Cel mai probabil, paharul nu se va vărsa. Asta deoarece simțurile tale sunt ascuțite și lucrurie nu sunt atât de rele pe cât par. Se întâmplă foarte rar ca băuturile să se verse pe parcursul unei călătorii aeriene. Imaginează-ți acum același scenariu în mașina. Cu siguranță te vei uda.

Știu că este greu, însă dacă vei avea parte de turbulențe, nu te îngrjora! Chiar și turbulențele puternice sunt inofensive. Cea mai mare parte a zborului este lină. La urma urmei, calătorești în aer.

Ce sunt turbulențele/”Golurile de aer”?

Aerul are proprietăți fluide. Imaginează-ți o barcă ce stă pe un corp de apă. Tot așa, un avion stă pe un corp de aer. “Golurile de aer” pot fi asemănate cu ușurință cu o navă care, în timpul unei furtuni, cade de pe creasta unui val la nivelul normal al mării. Exact ca și nava, avionul nu va continua să cadă incontrolabil.

Aerul nu dispare de sub avionul în care te afli, în cazul în care întâlnește turbulențe. Avionul va rămâne în zbor, acolo unde este, iar tu vei fi, cel mult, puțin speriat.

Turbulențele nu sunt nimic altceva decât un amestec al aerului, provocat de circuitul apei în natură. Apa este transportată prin mutarea volumelor mari de aer. Acest flux continuu, care se mișcă în permanență deasupra Pământului, provoacă mișcări ale maselor de aer și, implicit, turbulențe.

Avionul este construit să reziste la turbulențe. Acestea nu îi pot afecta deloc structura!

Proiectanții avioanelor sunt pe deplin familiarizați cu cele mai negre scenarii, iar avioanele, încă de la începuturile aviației comerciale, sunt proiectate să reziste tot mai bine, chiar și celor mai grele condiții ce ar putea fi întâlnite.

Ca parte a procesului de certificare, cel care precede producția, orice prototip de avion este supus la diverse încercări distructive, în vederea cunoașterii limitelor pe care aeronava le are și împingerii acestora către noi referințe.

Prognozarea turbulențelor

Prognozarea este, chiar și cu aparatura modernă, mai mult artă decât știință. Turbulențele nu pot fi văzute. Nu pot fi detectate pe radar, deci nu pot fi anticipate cu precizie. Chiar dacă meteorologii realizează diagrame bazate pe o mulțime de analize pe calculator a datelor referitoare la vânt și la temperatură, pentru a îi ajuta pe piloți să estimeze zonele turbulente de pe traseul lor, întotdeauna vor exista situații în care acestea nu vor fi „ghicite” cu precizie.

cockpit radar meteo

Piloții fac însă tot posibilul pentru a evita aceste zone, bazându-se nu doar pe rapoartele meteorologilor, ci și pe cele ale altor aeronave aflate în zbor, în zonă, cu care intră în legătură.  Poți fi sigur că echipajul de la manșă va căuta întotdeauna să zboare pe o trasă optimă, cât mai scurtă și cât mai lină, fără a compromite siguranța.

radar meteo avion

Ceața  **********

Ceața provoacă tot timpul la întârzieri. Pentru că este periculoasă, nu?!

aterizare ceata

Aproape toate avioanele sunt dotate cu sisteme ILS (Instrumental Landing Sistems). Acestea permit aterizarea în condiții de siguranță, în special la vizibilitate redusă. Totodată, unele aeroporturi (unele, căci nu este obligatoriu), sunt dotate cu un sistem și mai precis, denumit MLS (Microwave Landing Sistem).

Și atunci de unde întârzierile?

ILS-urile interferează. Pentru ca o aeronavă să nu compromită autoaterizarea alteia, se ia un timp mai mare între aterizări, ceea ce duce la o zonă de așteptare pentru aeronavele care vin la aterizare. Este însă ceva normal, ca și cum ai prinde încă o dată același semafor, în drum spre job.

Grindina **********

Grindina este asociată cu furtuni, tunete, descărcări electrice. Pentru ca avionul să fie expus grindinei, acesta trebuie să zboare prin norii de furtună.

Uneori se întâmplă asta, când plafonul este jos iar traficul aerian aglomerat, ce constrânge la astfel de manevre.

Avioanele însă nu “pățesc” nimic, singurul inconvenient fiind zgomotul ingrijorător de care pasagerii au parte.

Ploaia torențială **********

Singurul pericol pe care ploaia l-ar putea constitui pentru zborul tău este ca pista să fie inundată. Într-o asfel de situație, piloții pot solicita turnului de control date privind contaminarea, adică adâncimea apei de pe pistă. Pentru ca decolarea sau aterizarea să fie însă perturbate, ar trebui ca nivelul apei să fie extrem de mare. Nici măcar despre acvaplanare nu se poate discuta, deoarece avioanele sunt extrem de stabile – datorită greutății, și sunt echipate cu frâne antiderapare performante.

Gheața **********

Dacă la sol avioanele sunt degivrate, adică dezghețate, pentru a putea decola în siguranță, cine le dezgheață în aer, dacă se acumulează gheață?

Ei bine, toate avioanele comerciale au la bord un sistem anti-îngheț, care fie direcționează aerul cald de la motoare prin conducte fine trasate prin aripi, în zonele în care gheața poate crea probleme, fie gonflează bordul de atac al aripii (partea din față a aripii, cea care “taie” aerul, spărgând stratul de gheață depus).

Furtunile cu fulgere **********

fulgere avion

furtuni cu fulgere zbor

Spre deosebire de turbulențe, furtunile cu fulgere pot fi văzute fie cu ochiul liber, fie pe radare, avioanele moderne având două astfel de dispozitive la bord, pentru redundanță. Acestea detectează fronturile de furtună de la distanțe de peste 150 de kilometri.

Furtunile sau CB-urile (Cumulonimbus – formațiuni de nori de mari dimensiuni, care se pot întinde pe verticală chiar și un kilometru și produc furtuni și precipitații abudente) conțin coloane de aer ascendent sau descendent și fulgere acompaniate de tunete.

cumulonimbus avion

Piloții evită aceste formațiuni noroase, uneori deviind de la traseu chiar și mai mult de 100 de kilometri.

Singurul caz în care piloții aleg să treacă prin zona CB-urilor sunt momentele în care se află în proximitatea unui alt avion sau sunt aproape de aterizare. Zborul prin această formațiune noroasă produce manifestări violente ale vântului, cu schimbări bruște de direcție, ceea ce transformă aceste proceduri aviatice în adevărate provocări și chiar le amână până la calmarea furtunii.

Zborul într-o furtună cu fulgere este inconfortabil, dar nu periculos. Chiar dacă există riscul ca avionul să fie lovit de trăsnet, acesta este proiectat să reziste. Din anii ’60 încoace, niciun avion comercial nu a mai fost doborât astfel.

Zăpada **********

Zăpada este inofensivă în zbor, dar poate cauza întârzieri la sol. Ca și în cazul gheții, aceasta se îndepărtează și se ține departe de suprafețele aeronavei, la sol, prin degivrare.

degivrare avion zapada

Dacă vei zbura vreodată iarna și te vei uita pe geam, vei vedea că aripile avionului sunt verzi sau portocalii. Aceasta este culoarea soluției pentru degivrare, prin care se indică faptul că încă este acolo și că aripile nu au fost acoperite de zăpadă.

Singura problemă pe care zăpada o cauzează este aglomerarea platformelor, mărirea timpilor de așteptare pentru procedurile la sol și… stresul pe care îl provoacă pasagerilor (necunoscători).

Cât am povestit noi despre fenomenele meteo, cursa ta aeriană aproape că a ajuns la destinație. Începe Coborârea….

Cu aproximativ 150-160 de kilometri înainte de a ajunge la destinație, calculatorul de bord calculează un punct de coborâre. Odată ce este obținută aprobarea de la controlul de trafic aerian, este inițiată și procedura propriu-zisă. La fel ca și la urcare, aparatul de zbor va coborî în etape, iar tu vei simți iarăși senzații inconfortabile, asemănătoare cu cele de la decolare.

Apropierea și aterizarea

Cu câteva zeci de minute (aproximativ 20) înainte de aterizare, echipajul de cabină verifică iarăși cabina, asigurându-se că toată lumea are centurile de siguranță fixate și că tot echipamentul de cabină este în regulă. Nu și-ar dori nimeni să fie lovit de vreun corp care nu este la locul său ori, mai rău, să cadă. Inerția aterizării și a frânării este suficient de mare încât să producă răni, așa că toate verificările însoțitorilor de bord își au rostul, iar rugămințile lor ca pasagerii să își ocupe locul și să își lege centura de siguranță – de ascultat.

În tot acest timp, piloții evaluează constant panta ideală de aterizare. Vei începe să auzi iarăși sunete ciudate de afară. Aruncă o privire pe geam. Vezi? Sunt flapsurile. Sunt iarăși extinse, treptat, pentru că avionul și-a redus viteza și are nevoie de portanță.

Ascultă cum se aude scoaterea trenului de aterizare:

Pământul este din ce în ce mai aproape. Zgomotele și vibrațiile se intensifică. Ah, a fost scos trenul de aterizare!

Știai că 98% dintre aterizări sunt efectuate manual, doar 2% fiind cele asistate de sisteme precum ILS, în cazurile de vizibilitate scăzută?

Aterizarea este poate cea mai solicitantă parte a zborului, iar cât de lină a fost nu reprezintă un criteriu de departajare. Piloții se mândresc cu aterizările pe care le efectuează, acestea fiind poate cel mai exersat lucru în timpul În Aviație se spune că o aterizare reușită este cea în urma căreia avionul mai poate fi utilizat în continuare. 🙂

Odată ce roțile au atins pista, vei observa pe geam cum au fost extinse frânele aerodinamice, menite să încetinească aeronava de la vitezele de peste 200 de kilometri pe oră, în cel mai scurt timp. În timpul aterizării și frânării se resimt decelerări puternice, însă nu ai pentru ce să îți faci griji. Senzațiile sunt firești. Gândește-te că, în cei 3-4 kilometri ai pistei, o masă de câteva zeci, chiar sute de tone, trebuie să oprească de la viteze de peste 250 de kilometri pe oră.

Acum că ai aterizat, abține-te să aplauzi. În peste 95% dintre situații, cei din cockpit nu aud aplauzele, decât dacă au ușa deschisă, lucru aproape imposibil, datorită normelor exigente de securitate apărute după tragedia de la World Trade Center, care impun ca aceasta să fie închisă.

Parcarea și oprirea

După ce avionul a încetinit suficient de mult, este ghidat către cea mai apropiată ieșire. Rulajul la sol se efectuează de regulă într-un singur motor, nefiind necesară mai multă putere. Pot exista momente de așteptare până ce acesta este parcat la un debarcader sau sunt aduse trepte în dreptul ușilor. După ce ți-ai făcut un ultim selfie cu avionul, intri în aeroportul de destinație. Tocmai ai efectuat primul tău zbor mai relaxat. Felicitări!

Ce ar trebui să reții în urma acestui zbor?

Acum că știi ce este portanța și cum facilitează ea zborul, cum se desfășoară o cursă aeriană, ce reprezintă toate zgomotele care răzbat în cabină și cum poate fi zborul influențat de condițiile meteorologice, vei zbura mai relaxat următoarea dată și te vei bucura de peisaj și de libertatea pe care Aviația o conferă.

Vei avea, înainte de toate, mai multă încredere în pregătirea piloților: Ai încredere să călătorești cu un șofer de Uber, despre care nu știi nimic, dar totodată rețineri să zbori alături de nu unul – ci doi piloți și minimum 4 însoțitori de bord, care se pregătesc câțiva ani pentru a ajunge în domeniu, iar apoi de cel puțin 2 ori pe an la simulatoare? Piloții sunt bine pregătiți, chiar și pentru cele mai negre scenarii. Totodată, indiferent cât de rea este vremea, ei vor cântări întotdeauna bine opțiunile și vor considera întotdeauna siguranța pe primul plan. Ei înșiși sunt oameni normali, cu familii și copii pe care vor să îi revadă acasă.

Cum vei privi lucrurile de acum înainte

Cea mai sigură parte a călătoriei tale tocmai s-a încheiat. După acest zbor (imaginar), ar trebui să fi înțeles că avionul nu este o amenințare a vieții sau ceva temător, ci un incredibil act ingineresc și o modalitate minunată de a călători în jurul fascinantei planete pe care trăim.

Trafic aerian București. Aeroportul Otopeni devansează tendința europeană
Comisia Europeană a decis: Aeroportul Henri Coandă respectă standardele în domeniul securității aviației
ARTICOLUL ANTERIOR
Bine ai venit la bord, X!
ARTICOLUL URMATOR

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *