fbpx
Cum influențează condițiile meteo zborul? - Frica De Zbor .ro - Dă aripi aviofobiei!
15154
page-template-default,page,page-id-15154,bridge-core-3.1.2,qode-page-transition-enabled,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode-theme-ver-30.1,qode-theme-bridge,disabled_footer_top,disabled_footer_bottom,qode_header_in_grid,wpb-js-composer js-comp-ver-7.1,vc_responsive

Ar trebui să știi că zborul unui avion nu este influențat doar de pregătirea piloților sau de starea aparatului. De fapt, acestea sunt singurele lucruri care pot fi controlate. Neprevăzutul vine din aspectele meteorologice pe care zborul tău le poate întâlni pe parcurs, de la turbulențe, până la fenomenele meteo precum ploaia, vântul, ceața, furtunile cu fulgere.

Cu toate că piloții sunt bine informați cu privire la fenomenele meteo (pentru a putea să își ia precauții și să evite situațiile inconfortabile), încă dinainte ca tu și ceilalți pasageri să vă îmbarcați, este bine să știi cât și cum pot acestea să influențeze zborul.

Care este, deci, cel mai defavorabil tip de vreme pentru zbor? Trebuie să ne facem griji pentru toate acestea?

“Golurile de aer”/Turbulențele **********

Fără îndoială, turbulențele sunt unul dintre cei mai comuni factori ai fricii de zbor. Îți mai amintești drumul până la aeroport? Câte gropi ai ocolit cu mașina și câte „ai luat”? Ei bine, așa cum tu ai avut parte de porțiuni de drum dificile, și piloții se așteaptă să aibă parte de turbulențe. La fiecare cursă aeriană. Ele sunt o parte a zborului. Turbulențele sunt inconfortabile, dar nu periculoase!

Ce sunt turbulențele/”Golurile de aer”? Descoperă în video-ul alăturat!

Aerul are proprietăți fluide. Imaginează-ți o barcă ce stă pe un corp de apă. Tot așa, un avion stă pe un corp de aer. “Golurile de aer” pot fi asemănate cu ușurință cu o navă care, în timpul unei furtuni, cade de pe creasta unui val la nivelul normal al mării. Exact ca și nava, avionul nu va continua să cadă incontrolabil.

Aerul nu dispare de sub avionul în care te afli, în cazul în care întâlnește turbulențe. Avionul va rămâne în zbor, acolo unde este, iar tu vei fi, cel mult, puțin speriat.

Turbulențele nu sunt nimic altceva decât un amestec al aerului, provocat de circuitul apei în natură. Apa este transportată prin mutarea volumelor mari de aer. Acest flux continuu, care se mișcă în permanență deasupra Pământului, provoacă mișcări ale maselor de aer și, implicit, turbulențe.

Avionul este construit să reziste la turbulențe. Acestea nu îi pot afecta deloc structura!

Proiectanții avioanelor sunt pe deplin familiarizați cu cele mai negre scenarii, iar avioanele, încă de la începuturile aviației comerciale, sunt proiectate să reziste tot mai bine, chiar și celor mai grele condiții ce ar putea fi întâlnite.

Ca parte a procesului de certificare, cel care precede producția, orice prototip de avion este supus la diverse încercări distructive, în vederea cunoașterii limitelor pe care aeronava le are și împingerii acestora către noi referințe.

Prognozarea turbulențelor

Prognozarea este, chiar și cu aparatura modernă, mai mult artă decât știință. Turbulențele nu pot fi văzute. Nu pot fi detectate pe radar, deci nu pot fi anticipate cu precizie. Chiar dacă meteorologii realizează diagrame bazate pe o mulțime de analize pe calculator a datelor referitoare la vânt și la temperatură, pentru a îi ajuta pe piloți să estimeze zonele turbulente de pe traseul lor, întotdeauna vor exista situații în care acestea nu vor fi „ghicite” cu precizie.

Piloții fac însă tot posibilul pentru a evita aceste zone, bazându-se nu doar pe rapoartele meteorologilor, ci și pe cele ale altor aeronave aflate în zbor, în zonă, cu care intră în legătură.  Poți fi sigur că echipajul de la manșă va căuta întotdeauna să zboare pe o trasă optimă, cât mai scurtă și cât mai lină, fără a compromite siguranța.

Ceața  **********

Ceața provoacă tot timpul la întârzieri. Pentru că este periculoasă, nu?!

Aproape toate avioanele sunt dotate cu sisteme ILS (Instrumental Landing Sistems). Acestea permit aterizarea în condiții de siguranță, în special la vizibilitate redusă. Totodată, unele aeroporturi (unele, căci nu este obligatoriu), sunt dotate cu un sistem și mai precis, denumit MLS (Microwave Landing Sistem).

Și atunci de unde întârzierile?

ILS-urile interferează. Pentru ca o aeronavă să nu compromită autoaterizarea alteia, se ia un timp mai mare între aterizări, ceea ce duce la o zonă de așteptare pentru aeronavele care vin la aterizare. Este însă ceva normal, ca și cum ai prinde încă o dată același semafor, în drum spre job.

Grindina **********

Grindina este asociată cu furtuni, tunete, descărcări electrice. Pentru ca avionul să fie expus grindinei, acesta trebuie să zboare prin norii de furtună.

Uneori se întâmplă asta, când plafonul este jos iar traficul aerian aglomerat, ce constrânge la astfel de manevre.

Avioanele însă nu “pățesc” nimic, singurul inconvenient fiind zgomotul ingrijorător de care pasagerii au parte.

Gheața **********

Dacă la sol avioanele sunt degivrate, adică dezghețate, pentru a putea decola în siguranță, cine le dezgheață în aer, dacă se acumulează gheață?

Ei bine, toate avioanele comerciale au la bord un sistem anti-îngheț, care fie direcționează aerul cald de la motoare prin conducte fine trasate prin aripi, în zonele în care gheața poate crea probleme, fie gonflează bordul de atac al aripii (partea din față a aripii, cea care “taie” aerul, spărgând stratul de gheață depus).

Furtunile cu fulgere **********

Spre deosebire de turbulențe, furtunile cu fulgere pot fi văzute fie cu ochiul liber, fie pe radare, avioanele moderne având două astfel de dispozitive la bord, pentru redundanță. Acestea detectează fronturile de furtună de la distanțe de peste 150 de kilometri.

Furtunile sau CB-urile (Cumulonimbus – formațiuni de nori de mari dimensiuni, care se pot întinde pe verticală chiar și un kilometru și produc furtuni și precipitații abudente) conțin coloane de aer ascendent sau descendent și fulgere acompaniate de tunete.

Piloții evită aceste formațiuni noroase, uneori deviind de la traseu chiar și mai mult de 100 de kilometri.

Singurul caz în care piloții aleg să treacă prin zona CB-urilor sunt momentele în care se află în proximitatea unui alt avion sau sunt aproape de aterizare. Zborul prin această formațiune noroasă produce manifestări violente ale vântului, cu schimbări bruște de direcție, ceea ce transformă aceste proceduri aviatice în adevărate provocări și chiar le amână până la calmarea furtunii.

Zborul într-o furtună cu fulgere este inconfortabil, dar nu periculos. Chiar dacă există riscul ca avionul să fie lovit de trăsnet, acesta este proiectat să reziste, fiind o cușcă Faraday. Din anii ’60 încoace, niciun avion comercial nu a mai fost doborât astfel.