#OameniAiAviației: Oana Maria Ion, stewardesă ca stil de viață

A fost mereu fascinată de ideea de a călători în locuri noi, iar Aviația i-a căzut cu tronc de la primul zbor. De aici și până la decizia de a urma un training pentru a intra în branșa însoțitorilor de bord nu a mai fost decât un pas, pe care l-a făcut fără să stea pe gânduri.

La nici 25 de ani, Oana Maria Ion a adunat peste 1.500 de ore de zbor ca stewardesă pentru Primera Air și a văzut locuri, insule și țări cât alții într-o viață. Mărturisește însă, recunoscătoare și entuziasmată, că acest lucru se datorează și companiei în cadrul căreia activează.

Oana Maria Ion

Am stat de vorbă cu Oana pentru a intra în culisele activității ei de zi cu zi, în care este mereu zâmbitoare, arată întotdeauna neobosită și ca scoasă din cutie, indiferent cât de lungă este cursa aeriană – ori cât de tensionate devin unele momente ale zborului. Pentru ea, profesia de stewardesă este un stil de viață de care cu greu stă departe când este în vacanță.

Cum arată activitatea însoțitoarei de bord care a ales să profeseze la peste 2.000 de kilometri de casă și ce sfaturi are ea pentru pasagerii cu frică de zbor, într-un nou interviu din seria #OameniAiAviației.

Cum a apărut Aviația în viața ta, Oana? Când se întâmpla asta?

M-am întâlnit cu Aviația târziu, odată cu primul meu zbor. Se întâmpla în 2011, pe ruta București – Roma – București. Mi-a plăcut experiența, dar nici prin gând nu mi-ar fi trecut că peste câțiva ani aveam să ajung să lucrez în domeniu. Ulterior, în 2014, o fostă colegă de liceu a fost admisă la Qatar și, urmărindu-i fascinată pozele din layovere, mi-am dat seama că dacă aș deveni și eu însoțitoare de bord, aș putea călători la fel de mult ca ea, cum mi-am dorit mereu dealtfel.

Nu știam prea multe despre acest job, așa că am început să caut informații pe Internet. Am găsit un site care oferea o școală gratuită (actuala UniversiFly de la Cluj) și m-am gândit să aplic. Am fost la interviu și am fost selectată. Când trainerii ne povesteau diferite experiențe din timpul zborurilor, parcă abia așteptam să fiu în avion. Au mai durat însă câteva luni de la curs până să fiu admisă, dar în cele din urmă norocul a fost de partea mea.

Ce este, astăzi, Aviația pentru tine?

Inițial aș fi spus că este un job ca oricare altul, dar odată ce ești prins în horă, mai greu te oprești din dansat. În perioadele de vacanță (2-3 săptămâni) observ cât de mult îmi lipsește să fiu „la înălțime”. Sunt tare mândră că am reușit să intru în acest domeniu care îți naște sentimente unice, și de care nu ai cum să te plictisești vreodată. Este un adevărat stil de viață să lucrezi și să fii parte din Aviație.

Cum te-ai decis să profesezi în afara României? De ce?

Știam că dacă voi alege o companie din străinătate, voi avea mai multe șanse să călătoresc. În timpul școlii, s-au organizat 2 recrutări. La una am fost eliminată chiar înainte de interviul final, iar la cea de-a doua nu aveam vârsta minimă necesară. Am fost dezamagită și, dupa ce am terminat cu examenele pentru licența de zbor, am acceptat o ofertă mai veche de a lucra în Anglia. Așa am ajuns, la doar 22 de ani, să locuiesc și să lucrez într-o țară pe care nici măcar nu o vizitasem în prealabil. Acest lucru mi-a dat însă “aripi”.

Cum ai ajuns la Primera Air?

Știam de ei de la o prietenă dintre ale mele, care lucra deja aici. Pe atunci, eu lucram la Ryanair, având baza în Baden-Baden, Germania. Am făcut pauză o lună, având interdicție să zbor în urma unei intervenții chirurgicale, așa că m-am întors în România. Între timp, cei de la Primera au venit să recruteze la București și am participat la interviu mai mult din curiozitate. Surpriza mea a fost să fiu selectată și, fără să stau pe gânduri, am acceptat oferta de a lucra pentru ei și să mă mut în Lund, Suedia. Acum, după un an, consider că am făcut cea mai bună alegere.

Asta a presupus încă o relocare… Cât de greu ți-a fost să te adaptezi într-o țară nouă, fără prieteni?

După ce mă plimbasem prin Anglia și Germania, eram obișnuită deja cu mutatul. Cât despre prieteni, nu a fost greu să îmi fac printre colegi, eu fiind o fire mai deschisă și foarte sociabilă. În plus, la Primera te simți puțin ca acasă, deoarece majoritatea echipajului de cabină este din România. Nu numai o dată s-a întâmplat să fim doar români pe zbor, înafară de piloți.

Cât de mult îmbini jobul cu distracția? Te poți bucura de destinații noi, în timp ce ești la job, sau acest lucru este doar un mit?

Nu, nu este un mit, dar depinde foarte mult de durata layoverului și alături de cine ești. La Primera Air, un layover poate avea de la 12 ore, până la 48 de ore. Au fost însă și cazuri speciale, unde crew-ul a rămas acolo pentru mai multe zile, nefiind nevoie de acel avion. Este însă alegerea fiecăruia cum petrece acest timp (vizitat, ieșiri în oraș sau stat la plajă). Personal, aleg să mă plimb, să fac poze și să mă relaxez. Daca este o zonă caldă, sunt prima la plajă!

Cum arată o zi din viața ta profesională?

primera air

Înainte de toate, simt nevoia să precizez că membrii echipajului se află la bord pentru siguranța pasagerilor. Rolul nostru, al însoțitorilor de bord, este de a veghea asupra securității și siguranței de la bord, de a anticipa ceea ce s-ar putea întâmpla, evaluând starea cabinei și a pasagerilor pe tot parcursul zborului, și de a interveni pentru menținerea acestora. Sunt momente în care trebuie să dai dovadă de tărie de caracter și să calmezi spiritele încinse, ce pot perturba atmosfera din cabină și pe ceilalți pasageri, sau în care trebuie să îi asiguri pe cei de la bord că vor ajunge în siguranță la destinație. Sunt dese situațiile în care pasagerii se supără pentru faptul că insistăm să rămână în continuare pe locurile lor, cu centurile fixate, dar o facem pentru binele și pentru siguranța lor.

În momentul de față, fiind iarnă, avem multe zboruri, de câte 5-6 ore/sector, către Insulele Canare.

O zi lungă este una fără layover, cu 2 sectoare de zbor și turnaround. Ceasul sună cu o oră și jumătate înainte de pick-up, timp în care iau micul dejun și mă pregătesc pentru zbor. Odată ajunși în avion, fiecare își ocupă poziția desemnată la briefing. Se verifică echipamentul și partea de catering. Dacă totul este în regulă, începe boardingul. După ce pasagerii se așează la locurile lor, facem demonstrația de siguranță, securizăm cabina și decolăm. După decolare, urmează partea de service (primul bar, servirea mesei plus cafea/ceai, debarasarea resturilor, duty free, al doilea bar). Începem coborârea către destinație, securizăm cabina și aterizăm.

Pe turnaround echipa de curățenie sosește după debarcarea pasagerilor, iar echipajul se ocupă de schimbarea cateringului. Se face o ultimă verificare, apoi suntem gata pentru o nouă îmbarcare. De aici totul decurge la fel ca și pe primul zbor.

Cum ai descrie, într-o propoziție, viața însoțitoarei de bord Oana Maria Ion? 

Așa cum mi-am dorit mereu să fie, iar acest lucru se datorează în special companiei pentru care lucrez: diferită în fiecare zi, plină de experiențe, învățături, oameni și locuri noi.

Primera Air

Care sunt principalele 3 lucruri pe care le-ai învățat prin prisma activității în Aviație? 

Cred că cel mai important lucru învățat este să acord primul ajutor. Util este și antrenamentul de stingerea incendiilor sau supraviețuire. De asemenea, lucrând cu pasagerii, am învățat să comunic și să mă adaptez la toate tipurile de oameni cu care intru în legătură.

Cu atâtea zboruri și atâția pasageri pe care îi întâlnești zi de zi, sigur ai parte de întâmplări funny…

Daaa! Anul trecut, de exemplu, pe un zbor Baden Baden – Londra, am avut la bord mai mulți suporteri ai unei echipe de fotbal. Eu eram numărul 2 și poziția pentru demonstrația de siguranță era la rândul 21, zonă unde era așezat un grup mare. De fiecare dată cand arătam câte un element (centură, mască de oxigen, vestă) eram urmată de urale zgomotoase. Am făcut tot posibilul să rămân serioasă, dar toată lumea râdea și am început și eu să râd.

Dar situații neplăcute/periculoase, ai avut parte?

Aviația este un domeniu destul de imprevizibil, așa că am avut parte și de câteva situații mai ieșite din comun, dar nimic grav. Problemele medicale minore (leșin, sângerare nazală, arsură superficială) sunt ceva uzual când, așa cum spuneam mai devreme, întâlnești chiar și 300 de pasageri în cursele din ziua respectivă.

De câteva ori a trebuit chiar și să aterizăm pe un alt aeroport – altul decât destinația finală. O dată s-a întâmplat din cauza unei furtuni de zăpadă în nordul Islandei, iar în alte două dăți din cauza unei cețe dense și a vizibilității reduse în Germania, și a unui avion ușor ce tocmai atinsese pista cu aripa în Girona iar celelalte avioane au fost redirecționate către Barcelona El Prat, pentru următoarele ore.

Cu ce îți ocupi timpul când nu zbori sau nu călătorești într-un loc nou?

Muzica și serialele sunt lucrurile fără de care nu aș putea sta singură în apartament. Călătoresc des și ca pasager, iar fără căști nu aș rezista. Altfel, îmi place să merg la cinema, să mă plimb, să privesc stelele și marea.

Care este destinația ta preferată, în care te-ai întoarce de nenumărate ori? De ce? 

Încă dinainte de a începe să lucrez ca însoțitoare de bord, îmi doream să ajung în Tenerife. De prima dată de când am ajuns acolo mi-a plăcut enorm. Nu doar pentru plajă și vremea caldă în majoritatea lunilor din an, cât și pentru celelalte activități: plimbări cu barca, Vulcanul Teide, parcul acvatic Siam și Loro Parque.

Cum unul dintre hobby-urile tale este călătoritul, ce destinații ne recomanzi pentru 2018? 

Sunt o mulțime de locuri frumoase care pot fi vizitate – atât în cuplu, cât și cu prietenii. Cea mai bună recomandare este să îți asculți inima (mereu este un loc unde fiecare visează să ajungă). De exemplu, visul meu este să ajung în Insulele Maldive.

Oana Maria Ion

Ai întâlnit până acum pasageri cu frică de zbor? Dacă da, cum i-ai ajutat să se relaxeze și să zboare mai liniștiți? 

Da, dar în general călătoreau însoțiți si erau mai simplu de distras (le sugeram o conversație, ceva de citit sau un film). Am observat că îi ajută foarte mult și dialogul, în care să le fie explicate câteva detalii: despre turbulențe, despre faptul că totul se verifică cu rigoare la sol și totul este în regulă.

Ce mesaj ai pentru pasagerii cu frică de zbor care citesc acest interviu? 

Să nu creadă mitul conform căruia alcoolul ajută. În realitate, obțin efectul contrar: îi agită. Le-aș recomanda un ceai calmant sau o carte bună, care îi pot relaxa pe tot parcursul zborului. Iar dacă nu se pot bucura de călătorie și de peisajele spectaculoase care se văd de multe ori prin hublouri, să se gândească la destinația frumoasă care îi așteaptă.

O stea2 stele3 stele4 stele5 stele (22 voturi, medie: 5,00 din 5)
Încarc...

2 comentarii pentru articolul “#OameniAiAviației: Oana Maria Ion, stewardesă ca stil de viață

  1. Alina Tirsina

    23 ianuarie 2018 at 14:05

    Salut!
    De fiecare data cind citesc interviuri cu insotitoarele de bord, ma vad ca una dintre ele… Si asta nu pentru ca sunt, ci pentru ca-mi doresc enorm de mult sa fiu.
    Savurez orice istorioara povestita sau experienta traita…
    Bravo fetelor pentru curaj si sociabilitate!
    Succes mare pe „tarimul aerian”, si cine stie… poate daca-mi indeplinesc si eu visul de-a deveni stewardessa, ne vedem la bord!!!👮🏼‍♀️

    1. Oana Ion

      23 ianuarie 2018 at 14:14

      Multumesc! Daca asta va doriti sa nu renuntati la acest vis :)!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.