Turist în vreme de pandemie. Câteva zile prin Egipt și o călătorie cu frică de zbor

După un 2020 de care ne săturasem toți, în care am ajuns doar de câteva ori pe litoralul nostru, anul acesta mi-a oferit o experiență fabuloasă pe alt continent: în Egipt! Până să ajungă însă acolo, mărturisesc, mi-a fost pentru prima oară frică să zbor. Iar în continuare veți afla și de ce.

turist in vreme de pandemie

Cum a fost să călătoresc în pandemie?

Mărturisesc, a fost prima dată când mi-a fost frică să zbor. De ce? Zborul e un factor de risc pentru tromboza venoasă și embolie pulmonară, la pacienții cu alți factori de risc asociați, iar eu în momentul plecării urmam un tratament cu anticoagulante, după un accident cu imobilizare prelungită și încă în perioada de recuperare. M-a încurajat însă foarte mult sprijinul celor dragi, dar și faptul că nu a fost un zbor foarte lung (2h 50 min). Așa că la 4 zile după ce am scăpat de ghips, am decolat!

Zborul în sine a decurs ok. Singurele măsuri de precauție suplimentare au fost testul PCR negativ cu 72h înainte de a ajunge la destinație, alături de purtarea măștii de protecție în avion și aeroporturi.

Ce am descoperit și ce impresie mi-a lăsat Egipt

La sosire, când am iesit din aeroport, prima senzație a fost de nedescris: căldura care te izbește și care vine cu un sentiment de libertate… ca niciodată.

A fost o săptămâna în care am descoperit o altă lume. Iar din punct de vedere epidemiologic… o lume mult mai relaxată.

Din punct de vedere socio-economic, am descoperit o lume hibridă, cu zone foarte sărace și zone mai dezvoltate. Porțiuni de orașe cu clădiri neterminate, fără acoperiă, apă potabilă foarte greu de găsit, oameni care prestează o muncă rudimentară, oameni care merg pe motociclete câte 3-4, chiar și cu copii, fără cască sau alte echipamente de protecție.

La câteva zeci de kilometri, porțiuni de orașe cu centre comerciale, hoteluri, restaurante, cafenele, chiar și cluburi. Insă două lucruri au în comun aceste zone, atât de diferite: comercianții, foarte intruzivi, care intră efectiv în sufletul tău, încercând să te convingă să cumperi ceva, și reguli de circulație absente sau prea puține (trecerile de pietoni și semafoarele sunt o raritate).

In ceea ce privește cultura și religia acestor zone, efectiv te simți într-o altă lume. Sunt locuri pline de istorie: Templul Karnak, un sat de beduini destul de comercial, după părerea mea, Valea Regilor, templul reginei Hatshepsut au fost câteva dintre obiective văzute. Am prins ultimele zile ale Ramadanului, perioada în care localnicii nu au voie să mănânce, să bea sau să fumeze, de la răsăritul soarelui până la apus. M-am întrebat dacă eu aș rezista :). Bărbații muncesc și asigură veniturile familiei, pot avea 4 soții, iar femeile au grijă de casă și de copii. Nici cu asta nu m-aș fi putut adapta :). Am ratat însă Cairo, cu piramidele și Sfinxul, din cauza durerilor de după accident și a efortului pe care l-ar fi presupus.

In ceea ce privește partea de relaxare și distracție, a fost fascinant. Marea Roșie e superbă și are o floră și faună uimitoare. Nu am făcut scufundări, fiind în perioada de recuperare, dar chiar și snorkeling-ul și o excursie cu un seascope m-au impresionat.

Rezumând, a fost o experiență pe cinste. Voi reveni în acest loc pentru ce am ratat – piramidele și scufundările.

Pe lângă amintirile frumoase din această experiență, mi s-a confirmat încă o dată că cel mai bun mod de a-ți depăși limitele și fricile este să le înfrunți, chiar dacă te sperie sau simți că te depășesc.

O stea2 stele3 stele4 stele5 stele (1 voturi, medie: 5,00 din 5)
Încarc...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.