De ce frica de zbor crește atunci când încerci să nu îți fie frică - Frica De Zbor .ro - Dă aripi aviofobiei!
16526
wp-singular,post-template-default,single,single-post,postid-16526,single-format-standard,wp-theme-bridge,wp-child-theme-bridge-child,bridge-core-3.1.2,qode-page-transition-enabled,ajax_fade,page_not_loaded,,qode-title-hidden,qode-child-theme-ver-30.1,qode-theme-ver-30.1,qode-theme-bridge,disabled_footer_top,disabled_footer_bottom,qode_header_in_grid,wpb-js-composer js-comp-ver-7.1,vc_responsive

De ce frica de zbor crește atunci când încerci să nu îți fie frică

De ce frica de zbor crește atunci când încerci să nu îți fie frică

De ce frica de zbor crește atunci când încerci să nu îți fie frică, sau cum ajungem să ne concentrăm exact pe ceea ce vrem să evităm

„Să nu fie turbulențe.” „Să nu se întâmple nimic.” „Să nu intru în panică.”

Dacă ai frică de zbor, probabil ai avut măcar unul dintre aceste gânduri înainte de îmbarcare.

Problema este că mintea noastră nu funcționează întotdeauna așa cum credem.

În aviația militară există un concept cunoscut sub numele de target fixation. Piloții știu că atunci când își fixează atenția asupra unui obstacol, există riscul să se îndrepte exact către el.

Pare contraintuitiv. Dar este un mecanism pe care îl întâlnim și în viața de zi cu zi.

Dacă mergi pe bicicletă și privești insistent o groapă, există șanse surprinzător de mari să ajungi exact în ea.

Nu pentru că îți dorești asta. Ci pentru că atenția ta a transformat pericolul într-o țintă.

Iar același lucru se întâmplă și în cazul fricii de zbor.

“Nu mă gândesc la accidente.” Ba da! În momentul în care îți spui: “Nu mă gândesc la accidente”, creierul trebuie mai întâi să construiască imaginea accidentului pentru a înțelege ce încerci să eviți. Abia după aceea încearcă să o respingă!

Este ca și cum cineva ți-ar spune:

“Nu te gândi la un avion roșu.” Ce ai făcut chiar acum? Probabil că ai vizualizat un avion roșu. Exact acesta este mecanismul.

Mintea nu procesează foarte eficient negațiile atunci când este sub stres. Mai întâi creează imaginea. Apoi încearcă să o elimine.

Aviofobia se hrănește din atenție

Creierul uman este construit pentru supraviețuire. Scanează permanent mediul în căutarea pericolelor.

Pentru un pasager cu frică de zbor, acest lucru poate deveni obositor.

  • Fiecare zgomot este analizat.
  • Fiecare vibrație este interpretată.
  • Fiecare anunț al echipajului este verificat pentru posibile amenințări.

Problema este că, pe măsură ce cauți mai multe semnale de pericol, începi să le găsești peste tot.

Nu pentru că sunt mai multe.

Ci pentru că atenția ta este setată să le observe.

Unde privești, acolo merge și mintea

Piloții nu sunt învățați să privească obstacolul. Sunt învățați să privească soluția. Să privească spațiul liber. Să privească traiectoria corectă.

Același principiu poate fi aplicat și în lupta cu frica de zbor.

În loc să te întrebi: “Și dacă apare turbulența?”

Poți încerca: “Cum voi gestiona momentul dacă apare?”

În loc de: “Și dacă intru în panică?”

Poți întreba: “Ce tehnici am la dispoziție dacă nivelul anxietății crește?”

Astfel, nu mai privești obstacolul. Privești drumul.

Redirecționarea atenției

Mulți oameni cred că soluția este să elimine complet frica.

În realitate, obiectivul este altul: să înveți să alegi unde îți așezi atenția.

Frica spune: “Privește acolo.”

Tu poți decide: “Mulțumesc pentru avertizare. Dar aleg să mă uit în altă parte.” – Spre statistici reale. Spre procedurile de siguranță. Spre experiența echipajului. Spre destinația care te așteaptă. Spre motivele pentru care ai ales să urci în acel avion.

Așadar, data viitoare când trebuie să zbori, fă un exercițiu și fixează-ți mintea către soluții și destinație. Zbor fără frică îți dorim!