În călătoria ta cu avionul de pasageri, ajungi în aeroport cu cel puțin o oră și jumătate / două ore înainte de ora scrisă pentru decolare, pe biletele de avion. Asemeni ție, echipajul cu care vei avea să zbori, alcătuit din PIC (Pilot In Command), CP (Co Pilot) și însoțitori de bord, vine cu 90 -120 de minute înainte de decolare. S-ar putea să vă întâlniți și prin aeroport!
În timp ce tu efectuezi formalitățile de check-in și de Security, PIC, CP și însoțitorii de bord desfășoară un briefing, în care se pun la punct cu informațiile privind zborul și informările meteo de pe drum și de la destinație.
Cu 40 de minute înainte de ora programată pentru decolare, aceștia trec printr-un punct de securitate asemănător cu cel prin care ai trecut și tu, însă cu o poartă de acces separată. Ajuns la avion, echipajul desfășoară ultimele pregătiri, cum ar fi încărcarea hărților pentru navigare, calcului vitezelor necesare decolării și zborului, în funcție de numărul de pasageri, de greutatea bagajelor din cală și de condițiile meteo. Totodată, ei efectuează și un walk-around în jurul avionului, o inspecție vizuală care o suplimentează pe cea a personalului tehnic.
După ce îți este verificat încă o dată boarding pass-ul, este demarată procedura de îmbarcare. De regulă, aceasta se întâmplă printr-un „tub” aflat în capătul zonei de îmbarcare, însă ai la fel de multe șanse de a lua un autobuz către avion, ceea ce ar trebui să îți fie prilej de bucurie! Ai astfel ocazia de a admira aeronavele de pe platformă și, cu puțin noroc dacă ești rapid, să îți faci un selfie cu aeronava cu care urmează să zbori.
Odată ce urci în avion și îți găsești locul notat pe bilet, îți așezi bagajul în lăcașul dedicat, de deasupra scaunului. Ce bine că ai un loc la geam, fix în dreptul aripilor, cea mai stabilă parte a aeronavei, cu cele mai frumoase priveliști! Dacă ai fi avut loc în partea din spate, turbulențele s-ar fi resimțit, se spune, mai bine.
După ce toți călătorii sunt așezați la locurile lor, echipajul de cabină efectuează o demonstrație de safety, prin care arată cum se folosesc centurile de siguranță, măștile de oxigen, vestele de salvare și unde sunt ieșirile de siguranță. Însoțitorii de bord sunt, înainte de toate, responsabili cu securitatea de la bordul aeronavelor, și nu „ospătari ai aerului”, cum sunt popular considerați.
În general, există câte un însoțitor de bord pentru fiecare ieșire de urgență cu care este echipat avionul.
Luminile avionului încep să pâlpâie. Vei simți că aeronava se mișcă. Cu spatele! Se aud sunete ciudate!
Piloții comută alimentarea avionului cu energie electrică, de pe generatorul de la sol, care l-a alimentat în timpul pregătiri și îmbarcărilor, pe cel de la bord. În acest moment, luminile din cabină pâlpâie câteva secunde, din cauza schimbărilor de tensiune, dar nu este un motiv de panică. Afară, un remorcher împinge avionul de la poarta de îmbarcare, către calea de rulare. După acest moment, vei începe să simți cum avionul se mișcă sub forța propriilor motoare. Chiar dacă totul se întâmplă cu viteză mică, aparatul de zbor trepidează “îngrijorător”. De cele mai multe ori însă, rulajul este cel mai inconfortabil moment al zborului, fiind mai zgomotos și mai inconfortabil decât multe dintre turbulențele pe care le vei experimenta vreodată în aer.
Echipajul de cabină verifică încă o dată faptul că toată lumea are centura de siguranță fixată, iar ușile de la bagaje sunt închise corespunzător.
Se aude un ding-dong…
Este semnalul prin care piloții le anunță decolarea însoțitorilor de bord, pentru a își ocupa locurile. Avionul se axează pentru decolare. Te uiți pe geam și vezi cum din geamuri ies niște sisteme ciudate. Acestea sunt menite să facă decolarea, cât și aterizarea mai sigure, prin mărirea portanței în momentele critice ale zborului.
Motoarele sunt din ce în ce mai zgomotoase. Pe geam Pâmântul se îndepărtează. Simți cum ești lipit de spătarul scaunului, apoi o senzație inconfortabilă de cădere în gol… Ce se întâmplă?
Ai fost împins de scaun de Gravitatea mărită, adică creșterea înclinației din timpul decolării, cumulată cu accelerația mai mare. Ca și tine, și piloții au experimentat această senzație, însă ei au anticipat-o, fiind la manșă.
Imediat după decolare, când avionul a trecut de înălțimea de siguranță, piloții ridică trenul de aterizare. Momentul este acompaniat de un ușor tremur al avionului, dar și de un zgomot specific. Nu este însă un motiv de panică, ci mai degrabă unul de bucurie: sistemele funcționează, avionul este în urcare, zborul continuă.
La fel și neliniștea ta. Tocmai ai simțit o cădere în gol. Ceea ce însă este firesc: omul este făcut să funcționeze pe Pământ, simțurile tale nu știu la ce să se aștepte în aer. Ceea ce tocmai ai simțit este schimbarea setărilor de motor, de la puterea maximă, din timpul decolării, la una mai mică, necesară unei urcări line. Corpul tău nu este însă obișnuit cu senzația, așa că vei asocia decelerarea cu o cădere în gol.
Un zgomot lung, de mecanisme hidraulice, se aude în cabină. Pe geam observi că sunt retrase flapsurile, acele dispozitive pe care, înainte de a decola, le-ai văzut cum se extind.
Câteva minute de zbor mai târziu, se aude ding-dong-ul pe care l-ai auzit și înainte de a decola. Avionul a ajuns la înălțimea de croazieră. Pasagerii pot decupla centurile de siguranță, dar tu o păstrezi cuplată. Ești unul dintre cei care urăsc nu doar decolarea și aterizarea, ci și zborul la atitudinea de croazieră. Te înspăimântă gândul că avionul va cădea în gol, incontrolabil…
În timp ce însoțitoarele de bord apar pe culoar cu tratații, în cabină, piloții monitorizează instrumentele de bord și mențin legătura radio cu traficul aerian al țărilor peste care zboară, dar și cu alte aeronave. Totodată, cu ajutorul tehnicii din dotare, ei supraveghează condițiile meteo, evaluând scenariile în care sunt nevoiți să devieze de la traiect, tocmai pentru a ocoli fenomenele meteo care ar putea da neliniști celor de la bord, în special ție.
Comandantul anunță în boxe că avionul se află la altitudinea de 11.000 de metri și se deplasează cu 800 de kilometri pe oră. Afară sunt -60 de grade Celsius, iar pe fereastră, sub avion, s-a așternut o mare de alb pufos.
Imaginea te fascinează și te întrebi: Cum zboară avionul? Ce face posibilă toată performanța pe care a spus-o comandantul în boxe?
Ai spune că datorită motoarelor, însă ele sunt doar un mijloc. În timp ce stăm pe Pământ, ne confruntăm cu Gravitația. Ea ne conferă greutatea. Pe măsură ce mergem sau alergăm, ne folosim mușchii pentru a produce o forță de tracțiune. Aceasta este însă imediat contracarată de rezistența la înaintare, adică vântul care ne șuieră pe lângă urechi și ne face părul să fluture.
Un singur element lipsește însă. Portanța. Este singura forță pe care omul nu o poate resimți decât cu ajutorul mașinăriilor, a aparatelor de zbor.
Ba nu! Ai scos vreodată mâna pe geamul mașinii, când circulai cu viteză? Între mâna ta scoasă pe geam și bucata mare de metal (avionul), singurele diferențe sunt Greutatea și Rezistența la înaintare întâmpinată. Pentru a se ridica de la sol, este necesar ca Portanța să fie mai mare sau în echilibru cu greutatea.
Ce este Portanța?
Atunci când aripile avionului sau mâna scoasă pe geamul mașinii înaintează, lovesc aerul și îl despică în două. Forma unei aripi face ca aerul să circule mai repede pe deasupra decât pe dedesubt. Acest lucru determină o presiune ridicată în partea de jos a aripii, iar deasupra una scăzută, dar și o forță de aspirație.
Prin urmare, aripile sunt cele care mențin avionul în aer, nu motoarele. Ele sunt doar un mijloc care îi conferă vitezele necesare deplasării prin aer. Atâta timp cât un avion (sau orice altă ființă/obiect zburător) înaintează, aripile produc portanță. Chiar și când coboară, fără forță de tracțiune! Un avion de pasageri încărcat poate plana aproximativ 160 de kilometri, de la altitudinea de croazieră, fără puterea unui motor!
De aceea și zborul la atitudinea de croazieră este cel mai sigur: Aripa unui avion este proiectată să asigure o portanță optimă la viteza de croazieră, de circa 800 de km/h (în funcție de avion, de încărcătură și de condițiile atmosferice – aceasta poate să difere).
Cum rămâne cu decolarea și cu aterizarea, când vitezele sunt mai mici? Cum se obține portanța necesară desprinderii și urcării în altitudine?
Amintește-ți de flapsurile pe care le-ai văzut pe geam. Acestea sunt folosite pentru a crește temporar dimensiunea aripilor, pentru a asigura forța necesară ascensiunii sau a menținerii în aer. Flapsurile au mai multe trepte, pe care piloții le setează în funcție de greutatea aparatului de zbor, dar și a condițiilor meteo și a lungimii pistei.
În funcție de locul din avion, este posibil să se audă sunetul mecanismelor hidraulice care acționează asupra flapsurilor, ba chiar să fie resimțite vibrații. Este însă ceva normal, ba chiar ar trebui să îți dea un motiv de liniște, din faptul că sistemele funcționează.
Și dacă se strică flapsurile?
După cum spuneam, acestea sunt acționate hidraulic și este evident că și mecanismele mai pot da rateuri. În Aviație însă, totul este dublat, existând un plan B. În cazul flapsurilor, acestea pot fi acționate și electric.
Se poate ateriza însă și fără. Există proceduri pe care piloții le exersează periodic, pe simulator, iar decolarea și aterizarea fără flapsuri sunt unele dintre cele mai simulate cazuri speciale.
Cât am povestit noi despre portanță, cursa ta aeriană aproape că a ajuns la destinație. Începe Coborârea….
Dar motoarele?
Cedarea unui motor sau a motoarelor este un alt caz special simulat intens de piloți, atât în timpul școlii, cât și la fiecare 6 luni. Zborul cu tracțiune asimetrică este poate una dintre cele mai exersate situații de urgență, la fel ca cel fără flapsuri sau chiar fără trenul de aterizare.
În cazul unul sau mai multe cedează în timpul decolării, piloții au două variante: desprinderea sau oprirea. Decizia este luată în funcție de viteza la care avionul se află în momentul respectiv, cât și poziția de pe pistă. Astfel, uneori poate fi mai sigură desprinderea și efectuarea unui tur de pistă cu motorul/motoarele rămase, decât oprirea.
Dacă defecțiunea survine în timpul zborului, la altitudinea de croazieră, călătoria poate continua fără probleme până la destinație.
Mai trebuie știut faptul că, pentru orice situație specială, piloții nu au bifate în planul de zbor doar aeroportul de plecare și pe cel de destinație, ci și alte câteva, de back-up, pe traseu. Astfel, orice s-ar întâmpla, din orice punct de pe parcursul zborului, avionul ar trebui să planeze în siguranță și să aterizeze pe unul dintre acestea.
Cu aproximativ 150-160 de kilometri înainte de a ajunge la destinație, calculatorul de bord calculează un punct de coborâre. Odată ce este obținută aprobarea de la controlul de trafic aerian, este inițiată și procedura propriu-zisă. La fel ca și la urcare, aparatul de zbor va coborî în etape, iar tu vei simți iarăși senzații inconfortabile, asemănătoare cu cele de la decolare.
Apropierea și aterizarea
Cu câteva zeci de minute (aproximativ 20) înainte de aterizare, echipajul de cabină verifică iarăși cabina, asigurându-se că toată lumea are centurile de siguranță fixate și că tot echipamentul de cabină este în regulă. Nu și-ar dori nimeni să fie lovit de vreun corp care nu este la locul său ori, mai rău, să cadă. Inerția aterizării și a frânării este suficient de mare încât să producă răni, așa că toate verificările însoțitorilor de bord își au rostul, iar rugămințile lor ca pasagerii să își ocupe locul și să își lege centura de siguranță – de ascultat.
În tot acest timp, piloții evaluează constant panta ideală de aterizare. Vei începe să auzi iarăși sunete ciudate de afară. Aruncă o privire pe geam. Vezi? Sunt flapsurile. Sunt iarăși extinse, treptat, pentru că avionul și-a redus viteza și are nevoie de portanță.
Pământul este din ce în ce mai aproape. Zgomotele și vibrațiile se intensifică. Ah, a fost scos trenul de aterizare!
Știai că 98% dintre aterizări sunt efectuate manual, doar 2% fiind cele asistate de sisteme precum ILS, în cazurile de vizibilitate scăzută?
Aterizarea este poate cea mai solicitantă parte a zborului, iar cât de lină a fost nu reprezintă un criteriu de departajare.
Piloții se mândresc cu aterizările pe care le efectuează, acestea fiind poate cel mai exersat lucru în timpul În Aviație se spune că o aterizare reușită este cea în urma căreia avionul mai poate fi utilizat în continuare. 
Odată ce roțile au atins pista, vei observa pe geam cum au fost extinse frânele aerodinamice, menite să încetinească aeronava de la vitezele de peste 200 de kilometri pe oră, în cel mai scurt timp. În timpul aterizării și frânării se resimt decelerări puternice, însă nu ai pentru ce să îți faci griji. Senzațiile sunt firești. Gândește-te că, în cei 3-4 kilometri ai pistei, o masă de câteva zeci, chiar sute de tone, trebuie să oprească de la viteze de peste 250 de kilometri pe oră.
Acum că ai aterizat, abține-te să aplauzi. În peste 95% dintre situații, cei din cockpit nu aud aplauzele, decât dacă au ușa deschisă. Acest lucru este însă aproape imposibil din cauza normelor exigente de securitate apărute după tragedia de la World Trade Center, care impun ca aceasta să fie închisă.
Parcarea și oprirea
După ce avionul a încetinit suficient de mult, este ghidat către cea mai apropiată ieșire. Rulajul la sol se efectuează de regulă într-un singur motor, nefiind necesară mai multă putere. Pot exista momente de așteptare până ce acesta este parcat la un debarcader sau sunt aduse trepte în dreptul ușilor. După ce ți-ai făcut un ultim selfie cu avionul, intri în aeroportul de destinație. Tocmai ai efectuat primul tău zbor mai relaxat. Felicitări!
Ce ar trebui să reții în urma acestui zbor?
Acum că știi ce este portanța și cum facilitează ea zborul, cum se desfășoară o cursă aeriană, ce reprezintă toate zgomotele care răzbat în cabină și cum poate fi zborul influențat de condițiile meteorologice, vei zbura mai relaxat următoarea dată și te vei bucura de peisaj și de libertatea pe care Aviația o conferă.
Ar trebui să reții că piloții sunt bine pregătiți, chiar și pentru cele mai negre scenarii. Că indiferent cât de rea este vremea, ei vor cântări întotdeauna bine opțiunile și vor considera întotdeauna siguranța pe primul plan. Ei înșiși sunt oameni normali, cu familii și copii pe care vor să îi revadă acasă.
Cum vei privi lucrurile de acum înainte
Cea mai sigură parte a călătoriei tale tocmai s-a încheiat. După acest zbor (imaginar), ar trebui să fi înțeles că avionul nu este o amenințare a vieții sau ceva temător, ci un incredibil act ingineresc și o modalitate minunată de a călători în jurul fascinantei planete pe care trăim.